~Daniel Drăgan: „Umbra Marelui Protector“

Cartea aceasta face parte dintr-o trilogie alcătuită din „Ciuma boilor” (2004), „Diavolul, aproapele nostru” (2006) şi „Umbra Marelui Protector” (2008). Sunt romane distincte din punct de vedere epic, dar ele au o unitate tematică. Sunt unele personaje care se regăsesc de la un volum la altul dar nu sunt importante în discursul epic. Există o locaţie pe care eu am numit-o „Ţinutul logofanilor”, unde se desfăşoară acţiunea celor trei romane dar, încă o dată spun, sunt autonome. De unde am pornit? Toate trei au ca temă centrală lupta omului cu ispita satanică şi au pornit de la un pretext etnografic: cămaşa ciumei. În „Ciuma boilor” se evocă acest procedeu arhaic şi anume: când venea ciuma, oamenii adunau şapte femei care aveau acelaşi nume, şapte Elene sau Marii sau alt nume, le închideau într-o cameră unde aveau absolut tot ce le trebuie şi de la apusul soarelui şi până la răsărit ele trebuiau să toarcă, să răsucească, să ţeasă, să croiască şi să brodeze o ie, o cămaşă. Aceasta era cămaşa ciumei. Se făcea un convoi cu preotul în frunte şi se mergea la marginea satului pe drumul pe care intra ciurda în sat şi puneau în drum cămaşa ciumei, făcând slujbe sau chiar descântece care să înduplece ciuma sau să o alunge. Ei bine, cele şapte femei trebuiau să respecte un consemn. Cât dura lucrul la această cămaşă, ele nu aveau voie să rostească nici un cuvânt. Există cronici care atestă acest obicei încă de pe la anul 1300. Dar niciodată vraja aceasta nu a reuşit, pentru că femeile nu s-au putut abţine să nu scoată măcar un sunet. În „Ciuma boilor” ispita e aceea a invidiei, a trăncănelii, a vorbelor rele şi deviza este să moară şi capra vecinului. Ceea ce se şi întâmplă. Se întâmplă cu voia şi cu fapta oamenilor. Ei nu rezistă la această primă ispită. În volumul următor, „Diavolul, aproapele nostru”, ispita este bogăţia, confortul, plăcerea. Oamenii vor maşini, bani, sex, distracţie şi diavolul le dă de toate. Şi le dă gratis. Este de ajuns să dea un telefon şi în secunda următoare primeşte maşina. La magazinul lui Satan totul este gratuit. S-a făcut şi o trimitere la pactul cu diavolul al lui Faust, dar oamenii mei nu au vocaţie faustică, ei nu se sacrifică pentru a afla adevăruri fundamentale sau pentru a câştiga tinereţea. Ei trăiesc de azi pe mâine şi vor să trăiască plăcerea, dacă se poate, fără nici o muncă. Totul este gratis la magazinul lui Satan, aşa este lozinca, dar în realitate el are grijă să-şi ia plata cu vârf şi îndesat. Un motto al acestei cărţi poate fi şi acesta: „Nu-mi îndeplini, Doamne, toate dorinţele, că mă nenoroceşti!” În cel de-al treilea volum, „Umbra Marelui Protector” găsim tentaţia spre absolut. Acesta se apropie puţin de mitul faustic. Personajul este un om obişnuit, un inginer ratat dar care doreşte să trăiască o fericire conjugală, sau cel puţin amoroasă, să cunoască o femeie perfectă cu toate calităţile pe care el le doreşte. El decade până la condiţia de boschetar pentru că i se întinde o capcană teribilă. Diavolul îl avertizează spunându-i: „Fii atent, ce vrei tu nu există!” Când este în culmea decăderii, apare Marele Protector. Nu apare direct. Îşi trimite un slujbaş, un agent de asigurări care îi face o asigurare extraordinară. Acesta îl asigură că va avea tot ce îşi doreşte dacă semnează o hârtiuţă. În plus, el nu va trebui să dea nimic în schimb. Ce se întâmplă mai departe cu această societate teribilă de asigurări şi de protecţie a idealurilor, a sentimentelor, a convingerilor ? Las cititorului plăcerea de a descoperi.

DANIEL DRĂGAN

Anunțuri

Trackback URI

%d blogeri au apreciat asta: