~Al. Florin Ţene: „Creaţia literară ca mod de viaţă“

Dând paginile înapoi din cartea vieţii mele,citesc rândurile îngălbenite de vreme ale amintirilor.Aveam 14  ani când am scris prima poezie din marele volum,la care încă lucrez,intitulat simtomatic Libertatea frumosului.De atunci tot scriu capitole după capitole,cărţi de poezie,proză,eseuri,critică.Aşa cum natura are oroare de vid,gândirea mea are oroare de inexprimare,de amorf şi dezechilibru.Numai aşa am înţeles ,mai târziu,apoftegma filosofului grec  Constantin Tsatsos mai presus de orice,năzuinţa spre formă.

In acest con de lumină emanat de idée îmi scriu cărţile,fiindcă poezia  există acolo unde obiectul nu este nici lucru,nici fenomen,nici eveniment,ci inefabila idée.Sunt un mare vizionar,nu îmi luaţi în derâdere lipsa de modestie,dar,acesta este adevărul,percepând faptul că marii poeţi sunt,înainte de toate ,mari vizionari.A materializea o idée într-un poem,înseamnă a da formă naturii.Înţelegând aceste fenomene îmi scriu poeziile pe care le voi aduna într-un volum.Incă nu i-am găsit titlu.

În Fragmente,Democrit spunea Cuvântul este umbra faptei,sub semnul acestei ziceri scriu în prezent la o carte despre spectacolele de teatru pe care le-am vizionat în ultimii zece ani.În acest context am cunoscut sute de actori şi zeci de regizori cu tot atâtea caractere.

Fiindcă sunt prietenul scriitorilor şi poeţilor,şi al cărţilor lor ,pe care le primesc şi le îmbrăţişez cu  pioşenia gândului bun ,de mai bine de 15 ani scriu la o carte de cronici literare,înţelegând că în emoţia artistică se întrezăreşte eternul.În această carte voi aduna o parte din cronicile publicate în presa literară de-alungul anilor.

Mai lucrez la o carte de eseuri,având în vedere că ştiinţa este pasiunea imediatului,pe când filosofia ştiinţelor literareare are vocaţia distanţei şi al perspectivei.

Acestea sunt  cele patru cărţi la care lucrez,patru puncte cardinale dintr-un anotimp când înţelepciunea a înflorit  albul la tâmple.Aceste cărţi exprimă epoca mea,ocolid ,pe cât se poate,exprimarea modei epocii mele.

Scriind aceste rânduri,nu pot să pun punct,fără să nu atribui societăţii româneşti de astăzi şi Uniunii Scriitorilor zicerea  unui filosof: Nu ştiu ce e mai rău:un necioplit care persecută arta cu mijloace barbare sau un barbar care se face că o protejează cu mijloace civilizate?

AL. FLORIN ŢENE

Anunțuri

Trackback URI

%d blogeri au apreciat asta: