~Alexandru Stănciulescu-Bârda: „Martirul“

Cu ani în urmă, după ce realizasem cartea Nicolae Iorga. Concepţia istorică, carte prefaţată şi recomandată pentru tipar de academicianul Ştefan Pascu, am început să strâng amintiri despre Nicolae Iorga de la cei care îl cunoscuseră, dintre care cei mai mulţi sunt astăzi ei înşişi amintire. Am fost uimit când am început să primesc de la câteva rânduri până la zeci de pagini de la foşti studenţi şi prieteni ai savantului şi oameni de suflet din ţară şi din străinătate, care-l cunoscuseră, vorbiseră, îl auziseră, avuseseră privilegiul rar de a-l simţi aproape. Mărturiile lor au devenit documente de o inestimabilă valoare, care nu pot fi găsite în altă parte. Cum aş putea socoti altfel masivul vraf de file cu amintiri ale fostului său secretar particular, cărturarul Alexandru Ciorănescu, stabilit după război prin Santa Cruz de Teneriffe(Spania), ca să dau un singur exemplu. S-au adunat câteva sute de pagini, menite să constituie o carte de proporţii, pe care aş fi vrut s-o intitulez simplu, Martirul. N-am reuşit să realizez acest lucru, din motive adesea minore. Vom încerca, poate şi-n ,,scrisorile” ce vor urma, să strecurăm câte ceva din aceste amintiri şi astfel, poate, se va aduna şi materialul necesar cărţii proiectate.

ALEXANDRU STĂNCIULESCU-BÂRDA

Anunțuri

Trackback URI

%d blogeri au apreciat asta: