~Gheorghe Postelnicu: „Tânărul Veronel: teme şi personaje“

În romanul Tânărul Veronel, încă nepublicat, la care am lucrat patru ani, am pornit de la ideea că nu există teme importante şi teme derizorii, superpersonaje şi personaje minuscule. Ecranul vieţii este atât de larg, imprevizibil, dinamic, încât numai presiunea sub care trăiesc, mediul social şi istoric dau  adevărata dimensiune personajelor şi întâmplărilor la care iau ele parte. Înainte de orice, sunt oameni, care au intuiţia propriului destin pe care eu, ca autor, încerc să le-o confirm. În acest fel călătoresc într-o lume necunoscută, fără să cunosc drumul întoarcerii. Mare lucru nu pot face, doar le domolesc moartea zilnică, le dau proteine şi sânge proaspăt şi ele îşi văd de treabă, deoarece sunt timpul: efemeride şi frunze care cad, pânza de păianjen şi puful păpădiei. Locuind în sufletul clipei, autorul şi eroii săi ascultă inima infinitului.

GHEORGHE POSTELNICU

Anunțuri

Trackback URI

%d blogeri au apreciat asta: