~Ioana Stuparu: „Scriu ce şi cum îmi dictează sufletul“

« Tovarăşi de ultimă zi »

« Vera »

Acestea sunt titlurile celor două romane care se află pe masa mea de lucru. Sper să spun în curând: “Gata, sunt bune de tipar”. Care va fi primul? Încă nu ştiu. Amândouă înseamnă pentru mine foarte mult.

Piesa de teatru, dramă în trei acte intitulată “Directoarea”, trebuie s-o mai trec încă o dată pe sub lupa exigenţei.

Scriu de toate, atâta timp cât izvorul inspiraţiei mă poartă pe ale sale valuri. Scriu ce şi cum îmi dictează sufletul, bobiţa de nisip iubitoare de semeni, mărturisitoare de Dumnezeu.

Scriu proză scurtă, versuri, cronici ale diverselor evenimente, povestiri pentru copii. Scriu în special pentru copiii preşcolari povestiri în versuri, la care am facut şi ilustraţiile, sperând ca aceste cărticele de colorat să ajungă cât mai repede la îndemâna celor mici. După cum bine se ştie, de mine depinde doar momentul creaţiei. Momentul tipăririi nu-mi stă în putinţă să-l hotărăsc eu.

Îmi doresc să retipăresc romanul-trilogie intitulat “Oameni de Nisip”. Cum? Când? Doar Dumnezeu ştie! Deocamdată cele câteva volume pe care le mai am, trec de la o persoană la alta, persoane care-şi manifestă dorinţa să pătrundă în adevărata lume a satului românesc, cu bune, cu rele, lume venită din veşnicie, lume care reprezintă “Neamul Românesc”.

Cu mult respect pentru iubitorii de cultură,

IOANA  STUPARU

Anunțuri

Trackback URI

%d blogeri au apreciat asta: