Ion Gabriel Puşcă: „Răsărit în vest“, autor Lia Romanov, carte în curs de apariţie la Editura ZIP

„Răsărit în vest” este un amalgam de experienţă, cercetare şi autoobservare este o carte în care se surprind probleme mari – permiteţi-mi să spun noţiuni esenţiale – pe care mulţi nu îndrăznesc să şi le pună sau la care cei mai mulţi nu pot ajunge niciodată :

” Ce ar fi moartea fără viaţă sau invers? ” Lia Romanov este autorul ultralucid, pentru care fiecare lucru are o explicaţie; la temelia fiecărei scrieri stă logica. Dincolo de logică, începe universul unui scriitor inovator, al unui scriitor care frapează prin libertatea cuvintelor şi, de asemenea, prin convingerea completată de argumentarea solidă cu care îşi susţine opiniile. Argumentarea ajunge, după cum însăşi autoarea punctează, până la explicare, ea menţionând că a oferit textului „în ansamblu un aspect bolnăvicios de fişă medicală, rupând bucăţi din mine pentru nu ştiu care motiv. »

În urma unei atente analize, autoarea inserează în lucrările sale fragmente sau concepte aparţinând unor autori consacraţi, precum Cioran, Cristian Negureanu, Kant, Schopenhauer s.a. . Autorea nu le ia însă ca tare, ci le aşează, firesc, într-o permanentă raportare cu propriile observaţii, cu propriile sisteme de valori, precum şi cu maniera personală de a explica lucruri aparent inexplicabile. Datorită acestui lucru, Lia Romanov nu ezita în a exprima observaţii care nu rezonează ( sau cel puţin nu întru totul) cu adnotările lui Kant, de exemplu:

„Contrazic definiţia dată de Kant sistemelor, conform căreia elementele unui sistem pot fi definite prin însăşi definiţia sistemului”. Autoarea susţine că această precizare nu este viabila în cazul unei atât de complexe şi neomogene umanităţi, în cazul unei atât de „nestatornice” entităţi.

Lia Romanov are acel avânt care oferă textelor sale pulsaţia atât de necesară unei opere, acea convingere care imprimă textului, în ansamblul său, acel „ceva” care îl face unic, inedit, inovator. Şi toate acestea în pofida conceptelor aproape intangibile pe care le abordeaza în cartea sa. Unul dintre aceste concepte este creştinismului sau ca să păstrăm nota de ironie a autoarei ”cre(ş)tinismul”:

„Şi mă gândesc că nu e uşor să fii creştin: atât de multe limite şi reguli impuse, o ştirbire atât de gravă a individualităţii, încât îmi vine să cred că a fi creştin înseamnă a nu mai fi om.” ;” Iată singura libertate a creştinului: a alege cum şi când să „păcătuiască” , „omul religios este un non-sens”.

Ce au în comun Dumnezeu şi femeia? Sau, mai bine spus, aceasta întrebare işi găseşte în vreun fel fundament ? Citind cartea Liei Romanov am sesizat cât de viabilă este aceasta reflexie dar, dincolo de reflexivitatea mesajului rămâne afirmaţia fără echivoc:” Dumnezeu şi femeia nu cunosc răbdarea, obiectivitatea”.

Lia Romanov este autorul care nu aceptă compromisuri, este acel atât de neobosit căutător al adevărului care nu cunoaşte „poate”, care nu reuşeşte niciodată să ajungă la un echilibru al frământărilor interioare, deoarece este incapabil să se afunde în general, în banal, în mediocritate…

„De ce nu mai vine şi în ziua de azi un Isus să ne vindece orbii şi să transforme apa în vin şi de ce nu putem asista şi noi la răstignirea lui Isus spre a avea la îndemână un exemplu de martir sau salvator? ” Iată cum încheie autoarea fragmentul ” Despre naivitate ”…

În legătură cu scrierile Liei Romanov sunt multe de spus dar, mai cu seamă, sunt multe de reflectat. De ce ”Răsărit în vest”?…Poate pentru că de acolo se întrupează toate semnele noastre de întrebare. Şi poate datorită speranţei noastre continue de a le translata spre răsărit.

„Răsărit în vest” este o carte despre răsăritul reflexiilor noastre existenţiale… (Stefania Varban)

Reclame

Trackback URI

%d blogeri au apreciat asta: