~Maria Eugenia Olaru: „Cortul de lână“

Volumul de proză „Cortul de lână” – autor Maria-Eugenia Olaru  apărut în anul 2007, reprezintă o perioadă de creaţie de aprope zece ani.  Titlul volumului face referire  la „Cortul adunării” cel acoperit cu piele şi  învelitoare de lână, alcătuit conform poruncii Dumnezeieşti, ca loc de naşatere, trăire  şi refugiu de restrişte pentru fiecare creştin.  Ca loc de viaţă şi moarte!

Începută pe colţul mesei din bucătărie, cartea acesta, a trecut, împreună cu autorul, prin toate meandrele  istoriei postcomuniste , trecând prin perioade de grele încercări sau uşoare relaxări şi sfârşită fiind pe ecranul noului computer. S-ar putea spune că nimic nu este interesant, pănă acum. Totuşi drumul de la colţul mesei până la monitorul LCD a fost străbătut împreună cu o întreagă naţiune, prin frământări, îndoieli, lupte politice, lupte pentru supravieţuire, adevăruri, minciuni, dureri, bucurii, rate, credite,  sosiri ale minerilor, vizite ale unor mari preşedinţi ai lumii, vizita Papei Ioan  Paul al II-lea, toate trecute cu o viteză uluitoare. Toate acestea aducând emoţii, spaime, noi atitudini , o reabordare a unui nou stil de viaţă, explozia libertăţii cuvântului, reaşezarea valorilor personale, colective şi sociale.

În final privind în urmă ai putea spune că totul a fost senin şi uşor, oarecum plăcut. Eroare! sute de lacrimi s-au vărsat între timp, sute de speranţe, milioane de visuri, miliarde de bucurii, pentru a ajunge, împreună, în acestă zi în care citim despre sentimentele noastre trecute ca dintr-o carte, ba chiar ne amuzăm şi înţelegem că am crescut , şi  ne-am maturizat odată cu ele. Că noi şi România ne-am schimbat! Că toţi aceşti ani urmaţi după 1989, ani de fragedă libertate, de cruntă libertate, de calmă libertate, ne-au marcat profund, ne-au schimbat şi ne-au adăugat noi viziuni şi sentimente, noi dorinţe şi năzuinţe, noi concepţii de viaţă personală, noi concepţii  despre societate, târând în urma lor cu cruzime sentimente puternice, prea puternice,  de ne stăvilit, care totuşi trebuiau din decenţă şi discernământ selectate şi aşezate la locul lor firesc. Trebuie să recunoaştem că această perioadă deosebit de dificilă psihic şi social am străbătut-o toţi, cu sentimente mai puternice şi mai puţin puternice, am înşfăcat din mers, am învăţat din mers, am iubit în fugă şi am înţeles în grabă. Totul pentru a ajunge într-o zi calmă, luminoasă şi plină de soare. În acestă zi m-am oprit din alergare , am luat stiloul şi am început să scriu. Întunerecul a fost privit, trebuia descoperit, desconspirat şi luminat! Am intrat deci cu capul într-un stâlp de telegraf, nu orice stâlp ci neştiinţa, neputinţa, neiubirea care se arătau înfiorătoare, intolerante, agresive şi răzbunătoare. Le-am cunoscut ca toţi cei din jurul meu.

Fără îndoială, nu poţi face critică literară pe propria ta creaţie! Aceasta este atât de mult una cu tine şi atat de mult diferită de tine încât nu poţi fii niciodată suficient de obiectiv. Scenariul întregului volum tinde spre conturarea personajelor cu ajutorul prozei  lirice. Un lirism cuprinzând atât  lumea exterioară în poezie şi mişcare cât şi trăirile profund spirituale ale personajelor. Un lirism ca un val de mare care aruncându-se în adâncuri trage la lumină noi capturi ale sentimentelor omeneşti, pentru a le aduce la suprafaţa  lucind în lumină. Personajele simple, fără a fi numeroase, oferă contururi spectaculoase, trăsături spirituale şi psihice puternice, într-un peisaj al vieţii de zi cu zi care lipsit de poezie ar părea anost. Personajele, deşi oameni simpli, sunt conturate de un lirism interior obţinut prin meandre ale verbului , un joc de oglinzi în care răsfrângerea  umbrelor şi luminilor lasă să se întrevadă contururi, colorat creionate, ale personajelor, definitivate prin trăirile profunde. Problematica socială este profundă , tipică vârstei de adolescenţă , căutarea de sine, regăsirea , dar şi cele de maturitate, criză de familie, criză socială. Conflicte interioare ale personajelor, metafore ale trăirilor profunde exprimate într-un  lirism controlat, pentru a crea un contur puternic al personajelor, sunt rezolvate prin explicaţii şi înţelegere. Personajele rămân conturate la nivel spiritual, o cunoaştere interioară  profundă a fluxurilor şi refluxurilor trăirilor personale, fără ca mediul ambiant să fie foarte ferm conturat.

Titluri ca „Ochiul magic„, „Eu, luptătorul , sau I Am the Fighter„, abordează o problematică creştin sociologică, aceea a relaţiei Dumnezeu – copil,  Dumnezeu -adolescent, ca o tulburătoare trecere în revistă a unor momente memorabile pentru evoluţia oricărei fiinţe către maturitate, împlinirea propriei persoanlităţi şi raportarea la lumea din jur cu ajutorul unor valori certe, concepţia creştină. Tematica aceasta este continuată prin lucrarea  „Bietul Cain!” sau „Câteva nopţi din viaţa lui Cain„, sau „Stare lilrică de justiţie„,  care abordează  relaţia  Dumnezeu-creştin, societate, ca entitate creatoare de valori dar şi de frământări interioare menite a aduce lumini şi umbre asupra trăirilor interioare ale individului, lupta răului cu binele este ilustrată şi subliniată de un lirism menit să evidenţieze  fragilitatea personajelor.

Intenţia autorului este de a face un pas cătrei ceilalţi, copii, adolescenţi, maturi, cu certitudinea că sentimente universale şi trăiri personale profunde sunt specifice unor etape din viaţa omenească şi depăşirea acestora este o problemă atât personală cât şi a lumii înconjurătoare. Omul este o fiinţă socială, evoluează împreună cu lumea din jur, acţionând asupra ei cu forţa plastică a gândirii şi sentimentelor şi revenind cu o forţă elastică a trăirilor şi memoriilor colective.  Fiecare dintre noi lăsăm o urmă în Inima universului, fiind importanţi pentru lumea din jur, acţionând asupra ei şi fiind modelaţi de ea prin legi ale firii şi creaţiei dumnezeieşti , fie ca aceasta să fie cât mai roditoare. Totuşi asupra fiecăruia se abat uneori furtuni dornice să ne schimonosească, să ştirbească Iubirea profund părintească a relaţiei Dumnezeu-Om. Fie ca toţi să depăşim cu ajutorul Lui Dumnezeu aceste clipe cu răbdare şi bunăcuviinţă şi să poposim în cele din urmă în Braţele Părinteşti, cele atât de dorite de sufletul omenesc, liniştiţi, senini şi mai bogaţi sufleteşte.

18.05.2008 04:43:03

MARIA-EUGENIA OLARU

Anunțuri

Trackback URI

%d blogeri au apreciat asta: