~Petre Bucinski: Pe masa mea de lucru se află noul meu roman intitulat „Păpuşile se răzbună“

La masa mea de scris, în faţa calculatorului, mă simt una din acele victime fericite ale scrisului. Scriu zilnic, ca un exerciţiu, dar asta nu înseamnă că tot ce scriu, public. Tehnica a evoluat atât de mult încât astăzi se scrie direct pe calculator, o fac şi eu, dar nu întotdeauna. Coala albă de hârtie pe care pixul scrie singur ca un autodicteu îmi face plăcere. Recunosc, sunt şi zile când inspiraţia nu vine, atunci prefer să fac cu totul altceva, să citesc, să mă plimb şi să aştept inspiraţia să-şi anunţe sosirea printr-un telefon sau… De obicei, îmi place să scriu noaptea, nimic nu mişcă, nimic nu se aude, mă cufund într-o linişte totală în care îmi găsesc gândurile, ideile vin de la sine, cuvintele curg. Alteori mă scol dis de dimineaţă, îmi fac toaleta,  o felie de pâine prăjită cu unt, o cafea sau o cană de ceai şi iau loc la masa de scris. Eeei! Într-o zi ca asta a scrie e ceva mai dificil. Zgomotul străzii mă deranjează iar atunci când soarele îmi bate prin geam pe birou, inima îmi dă ghes să ies afară. Cred că mă înţelegeţi cât este de greu să scrii într-o astfel de situaţie. Asta este cauza pentru care prefer să scriu pe înserat sau noaptea, sau poate chiar dis de dimineaţă. Când timpul este nefavorabil, când plouă, unii dintre conaţionalii noştri stau şi îşi numără banii sau fac copii. Ei bine! Eu atunci scriu şi scriu. După ani de zile de scris am trecut de la poezie la proză, proză scurtă, eseu, jurnalistică, şi în ultimii ani, mai bine zis cinci, am trecut direct la roman. Astfel, în ultimii ani, pentru mine poezia a devenit o relaxare. Tematica romanelor mele este inspirată direct din cotidian. Prefer ca mai întâi să trăiesc tematica romanului pe care vreau să-l scriu. Aşa se face că toate romanele mele au o legătură directă cu cotidianul, cu viaţa care mă înconjoară, cu ceea ce trăiesc şi trăim cu toţii. Nu vreau să vă plictisesc dar trebuie să vă spun că înainte de a scrie iubesc ceea ce vreau să scriu. Sunt zile când scriu doar o pagină sau două, restul se aruncă la gunoi, poate tot. Sunt nopţi în care scriu, iar ceea ce scriu, a doua zi dimineaţa, rămâne doar un simplu material documentar pentru cine ştie ce. Pe biroul meu am manuscrise care aşteaptă să fie terminate sau care sunt terminate şi au fost şi publicate. Timpul de lucru la un roman diferă, inspiraţia şi starea sufletească pentru mine contează foarte mult. Activitatea publicistică îmi răpeşte şi ea o parte din timp. Cea mai mare parte a timpului meu o petrec la masa de lucru scriind, dar restul timpului care-mi rămâne îl dedic femeilor. Da! Aţi auzit bine! Femeilor! Ele sunt o sursă importantă de inspiraţie pentru mine, au un loc important în toate romanele mele. Când sunt singur, devin urâcios şi atunci scriu şi scriu. Şi dacă inspiraţia nu vine, îmi fac cartofi prăjiţi, beau cafea şi scriu prostii, dar tot scriu. Hei, tu, cel care citeşti aceste rânduri! Cum stai cu percepţia realităţii? Te întreb, fiindcă pentru mine realitatea este inspiraţie. Uneori mi se întâmplă ca atunci când scriu să mă întreb cu voce tare dacă acea zi să o scad sau să o adaug vârstei pe care o am. Tinereţea mă împinge de la spate să scriu şi să iubesc femeile, să le oglindesc în ceea ce scriu. Dar cred că v-am plicitisit destul, să trecem la momentul cel mai important. Mai bine zis la întrebarea: „Ce se află pe masa de lucru a scriitorului Petre Bucinschi?” Stimate cititorule, ca să-ţi pot răspunde la o astfel de întrebare sunt nevoit să fac o mică paranteză.Săptămâna trecută a ieşit de sub tipar, deci există pe piaţă, noul meu roman „O zi cu Îngerul Negru”. De ce vă spun asta?! Fiindcă din momentul apariţiei acestui roman, el aparţine trecutului meu literar. Şi încă ceva! Săptămâna aceasta, în anul de graţie 2008, a apărut noul meu volum de poeme în proză „Trompeta fără muştiuc”. Ei bine, acum să trecem la lucruri serioase. Am să vă răspund la întrebarea anterioară. Pe masa mea de lucru se află noul meu roman intitulat „Păpuşile se răzbună”. Dacă inspiraţia mă ajută în acest sens, şi femeile de asemenea, sper ca acest roman să iasă de sub tipar în primăvara anului viitor. În el se vor oglindi patru tipuri de femei cu caractere diferite, din pături sociale diferite şi un singur personaj masculin, naratorul. Dar nu vă spun mai mult să nu vă trezesc curiozitatea, nu atât a voastră cât a mea. A! Şi încă ceva! Sper ca în toamna acestui an să iasă de sub tipar volumul de poeme în proză „Trompeta fără muştiuc”, tradus în limba engleză de scriitoarea ce aparţine generaţiei 2000 şi masterantă, Loredana Englisch. Şi cum vă spuneam, mai am pe masa de lucru încă un proiect la un alt roman, intitulat „Conacul cu broaşte ţestoase”. Dacă titlul şi tematica vi se par amuzante eu vă spun cu fermitate că nu este aşa. De fapt, titlul romanului poartă numele locului unde se întâlnesc scriitorii braşoveni, oamenii de artă cât şi iubitori ai acestora. Îmi pare rău dar mai mult nu vă  pot spune decât că în acest moment noul roman”Conacul cu broaşte ţestoase” este doar un proiect. Viaţa m-a pasionat şi mă pasionează. O văd de fiecare dată altfel, asta mă ajută să scriu. Lângă mine se află o persoană de a cărei existenţă uitasem. Este Simona Călin, muza permanentă a inspiraţiei mele, a conştiinţei mele individuale. Sunt mereu în căutare de nou, inclusiv în domeniul literar. Şi încă ceva! Combat limitele sufocante ale literaturii în canalele oficiale. La masa mea de lucru, atunci când scriu, în mine îşi face loc preferinţa pentru o lume a firescului. Am bunul sau prostul obicei de a-mi face fişe pentru personajele romanelor mele. Cu modestie trebuie să vă spun că sunt un scriitor care îmi extrag personajele din cotidian. Sunt deschis către orice experienţă a vieţii care m-ar putea ajuta pe plan literar şi nu numai. Realitatea crudă, grosolană, plină de vibraţii erotice, mă ajută în ceea ce scriu, ca o acumulare mai curând întâmplătoare de elemente decât după un plan bine stabilit. Şi dacă tot vorbeam despre muză, inspiraţie şi femei, ei bine, femeile apar ca fragmente în câmpul meu vizual, ajutându-mă să scriu. Şi acum gata! Gata! Cred că v-am plicitisit cam mult! Nu de alta, dar la masa mea de lucru, la care mă aflu în acest moment, inspiraţia a venit şi îmi bate cu degetul în masă, făcându-mă atent că mi-a adus o nouă tematică pentru un nou roman. Şi cum îmi place să fiu punctual, nu pot lăsa inspiraţia să aştepte, nu de alta dar mi-e teamă că o pierd. Aşadar, să ne auzim în curând prin librării!

PETRE BUCINSCHI

Reclame

Trackback URI

%d blogeri au apreciat asta: