~ Mihail Tănase: „Culorile singurătăţii”

SCRIITORUL TELEORMĂNEAN, MIHAIL TĂNASE CU O NOUĂ APARIŢIE EDITORIALĂ

La editura „SEDAN” din Cluj-Napoca a ieşit de sub tipar zilele trecute un nou volum de versuri al scriitorului Teleormănean, Mihail Tănase.

Intitulat „Culorile singurătăţii”, volumul (al paisprezecelea al acestui autor), vine, aşa cum ne-a obişnuit în anotimpul cu cele mai „sensibile culori”: toamna.

Cu referire la acest volum în coperta a IV a scriitorul şi criticul literar Bogdan  I. Pascu notează următoarele:

„In hăţişul înspinat al singurătăţii inima poetului sângeră ca o privighetoare rănită. Dinspre universul poetic însingurat al lui Mihail Tănase se aude vuietul monoton al şenilelor timpului îngânat cu armoniile angelice şi triste ale iubirii neâmpărtăşite. Iar întreg acest univers palpită sub lumina solitarului Luceafăr ca o inimă înspnată de privighetoare”…

În cele 52 de pagini găsim poeme de o sensibilitate  profundă: Avea în priviri/ adâncimi de abis/ ca un vis sfânt/ într-o noapte de mai./ Un colţ de cer/  sufletul meu, o acoperea cu/ iubire… (Culorile singurătăţii)

Atingeam cerul…/ Adunam rouă în/ curcubee de tăcere./ Împreună, / suspinam iubire pe/ aripi de Înger… (În joacă)

Aş vrea să mă pierd în visare,/ În privirea blândă de atunci./ În tăcerea nopţilor lungi/ Aş vrea să mă pierd în visare.// Din nou să mă nasc din apus/ Aş vrea, odată cu tine…/ Cu lacrima toamnei  în mine/Din nou să mă nasc din apus.//Aş vrea să mă pierd în iubire/ În inima ta să mă îngroape…/ Să-mi fii Înger, aproape,/Aş vrea să mă pierd în iubire… (Dorinţă)

Această toamnă/ încrustează în/ sângele meu culorile/ mişcătoare ale singurătăţii./Nimeni nu o poate vedea/deşi în fiecare zi/ ploaia cheamă cu un ţipăt/ de lumină sufletul meu,/sufletul tău,/în nopţile ce nasc poeme –/ în armonia care încă mă/ vrea curcubeu de cuvinte. (Culorile singurătăţii – variantă)

Anunțuri

Trackback URI

%d blogeri au apreciat asta: