Ioana Stuparu: „Scriu ce şi cum îmi dictează sufletul“

« Tovarăşi de ultimă zi » si « Vera » Acestea sunt titlurile celor două romane care se află pe masa mea de lucru. Sper să spun în curând: “Gata, sunt bune de tipar”. Care va fi primul? Încă nu ştiu. Amândouă înseamnă pentru mine foarte mult. Piesa de teatru, dramă în trei acte intitulată “Directoarea”, trebuie s-o mai trec încă o dată pe sub lupa exigenţei. Scriu de toate, atâta timp cât izvorul inspiraţiei mă poartă pe ale sale valuri. Scriu ce şi cum îmi dictează sufletul, bobiţa de nisip iubitoare de semeni, mărturisitoare de Dumnezeu. Scriu proză scurtă, versuri, cronici ale diverselor evenimente, povestiri pentru copii. Scriu în special pentru copiii preşcolari povestiri în versuri, la care am facut şi ilustraţiile, sperând ca aceste cărticele de colorat să ajungă cât mai repede la îndemâna celor mici. >>>>

Anunțuri

Septembrie 21, 2008. santier literar. Lasă un comentariu.

Gheorghe Postelnicu: „Drăguţa“ – din „minunata Adela“

Eu scriu după principiul ignoranţei totale în privinţa motivaţiei personajelor mele, recunoscând ca autor că sunt tare dezorientat. Personajele se cer complicate, complexe, ceea ce le reduce la absurd, deoarece mediul în care trăiesc şi gândesc – cel rural – nu este unul inedit ci banal, banal. Într-adevăr, ele şi-ar dori o organizare formală superioară, tinzând continuu spre ea, cu toate acestea, şlefuiesc conţinuturi străvechi transmise de la tată la fiu, de la mamă la fiică, de la model la copie, se mişcă într-un cadru mai curând bogat în pretexte, într-un univers convenabil din care îşi extrag poezia. Poate că, fără să-mi dau seama, realul se supradotează, dar intenţia mea sinceră este doar să-i dau ceva prestigiu banalului.
O, dacă vreodată…

Drăguţa Marin coboară dintr-un Audi. Numai bărbaţii dacă m-ar vota şi aş fi câştigătoare. Ca dansatoare în Grecia, bunăstarea ei începuse din partea de jos a corpului şi îi cuprinsese treptat-treptat pieptul, gâtul, faţa. Civilizaţia ajunsese până la unghii, lungi, sclipitoare, curate. >>>>

Septembrie 21, 2008. santier literar. Lasă un comentariu.

Maria Eugenia Olaru: „Cortul de lână“

Volumul de proză „Cortul de lână” – autor Maria-Eugenia Olaru apărut în anul 2007, reprezintă o perioadă de creaţie de aprope zece ani. Titlul volumului face referire la „Cortul adunării” cel acoperit cu piele şi învelitoare de lână, alcătuit conform poruncii Dumnezeieşti, ca loc de naşatere, trăire şi refugiu de restrişte pentru fiecare creştin. Ca loc de viaţă şi moarte!

Începută pe colţul mesei din bucătărie, cartea acesta, a trecut, împreună cu autorul, prin toate meandrele istoriei postcomuniste , trecând prin perioade de grele încercări sau uşoare relaxări şi sfârşită fiind pe ecranul noului computer. S-ar putea spune că nimic nu este interesant, pănă acum. Totuşi drumul de la colţul mesei până la monitorul LCD a fost străbătut împreună cu o întreagă naţiune, prin frământări, îndoieli, lupte politice, lupte pentru supravieţuire, adevăruri, minciuni, dureri, bucurii, rate, credite, sosiri ale minerilor, vizite ale unor mari preşedinţi ai lumii, vizita Papei Ioan Paul al II-lea, toate trecute cu o viteză uluitoare. Toate acestea aducând emoţii, spaime, noi atitudini , o reabordare a unui nou stil de viaţă, explozia libertăţii cuvântului, reaşezarea valorilor personale, colective şi sociale. >>>>

Septembrie 21, 2008. santier literar. Lasă un comentariu.

Pavel Panduru: „O carte despre Coriolan Buracu“

De ce această carte ?

Copil fiind, născut în satul Putna din Almăjul cărăşan, am crescut cu respectul pentru „popa Buracu”. Toţi şi peste tot se zicea: „aşa a spus popa Buracu”, „acest lucru este făcut de popa Buracu”, de către părinţi şi cei din jur. Elev în clasele gimnaziale la Prigor am avut bucuria să fiu coleg cu un descendent al familiei Buracu, azi inginerul Iacob Buracu şi un elev mai mare, inginerul Iosif Buracu, de la care am aflat mai multe detalii despre familia Buracu, părintele Buracu şi faptele sale. De la ei am primit câteva însemnări ale părintelui Buracu despre istoria Almăjului, care circulau în mare secret şi erau păstrate cu evlavie, în acei ani. >>>>

Iulie 11, 2008. santier literar. Lasă un comentariu.

Cezarina Adamescu scrie o carte nouă – Întâlniri cruciale

Asa cum bine a spus fratele nostru întru cuget românesc, Poetul Grigore Vieru, Poesia a avut întotdeauna drept sfântă menire ”să încurajeze soarele să răsară si femeia să nască”. Am citat aceste cuvinte nu întâmplător. Ele-mi aduc aminte de salba de simtăminte care mi-au răscolit fiinta în acel crucial an 1989, când la grădina de vară a urbei noastre, ne-a fost dăruit de către Opera Română din Iasi, un neuitat spectacol intitulat ”Vin din Muntii Latiniei”, spectacol de cuget si simtire românească, în care cele două arte Poesia si Muzica s-au împletit în chipul cel mai armonios, atingând culmile desăvârsirii. Îl avea ca protagonist pe Grigore Vieru, fratele nostru de suflet si sânge, alături de Silvia si Anatol Chiriac, Iurii Sadovnic si Grupul Legenda. >>>>

Iulie 11, 2008. santier literar. Lasă un comentariu.

RECAPITULARI – Al. Florin Ţene: „Creaţia literară ca mod de viaţă“

Dând paginile înapoi din cartea vieţii mele,citesc rândurile îngălbenite de vreme ale amintirilor.Aveam 14 ani când am scris prima poezie din marele volum,la care încă lucrez,intitulat simtomatic Libertatea frumosului.De atunci tot scriu capitole după capitole,cărţi de poezie,proză,eseuri,critică.Aşa cum natura are oroare de vid,gândirea mea are oroare de inexprimare,de amorf şi dezechilibru.Numai aşa am înţeles ,mai târziu,apoftegma filosofului grec Constantin Tsatsos mai presus de orice,năzuinţa spre formă.

In acest con de lumină emanat de idée îmi scriu cărţile,fiindcă poezia există acolo unde obiectul nu este nici lucru,nici fenomen,nici eveniment,ci inefabila idée.Sunt un mare vizionar,nu îmi luaţi în derâdere lipsa de modestie,dar,acesta este adevărul,percepând faptul că marii poeţi sunt,înainte de toate ,mari vizionari.A materializea o idée într-un poem,înseamnă a da formă naturii.Înţelegând aceste fenomene îmi scriu poeziile pe care le voi aduna într-un volum.Incă nu i-am găsit titlu. >>>>

Iulie 11, 2008. santier literar. Lasă un comentariu.

UN ROMAN IN CAUTAREA UNUI EDITOR – Gheorghe Postelnicu: „Tânărul Veronel: teme şi personaje“

În romanul Tânărul Veronel, încă nepublicat, la care am lucrat patru ani, am pornit de la ideea că nu există teme importante şi teme derizorii, superpersonaje şi personaje minuscule. Ecranul vieţii este atât de larg, imprevizibil, dinamic, încât numai presiunea sub care trăiesc, mediul social şi istoric dau adevărata dimensiune personajelor şi întâmplărilor la care iau ele parte. Înainte de orice, sunt oameni, care au intuiţia propriului destin pe care eu, ca autor, încerc să le-o confirm. În acest fel călătoresc într-o lume necunoscută, fără să cunosc drumul întoarcerii. Mare lucru nu pot face, doar le domolesc moartea zilnică, le dau proteine şi sânge proaspăt şi ele îşi văd de treabă, deoarece sunt timpul: efemeride şi frunze care cad, pânza de păianjen şi puful păpădiei. Locuind în sufletul clipei, autorul şi eroii săi ascultă inima infinitului. >>>>

Iulie 11, 2008. santier literar. Lasă un comentariu.

O CARTE IN PREGATIRE – Octavian Sărbătoare: „Mesagerii iubirii“

După apariţia anul trecut în Australia şi România a prozei romantice Iubire în India, dedicată omagial lui Mircea Eliade, la centenarul naşterii marelui scriitor, anul acesta continui tematica printr-un volum nou. Se numeşte Mesagerii iubirii: Ecouri la proza romantică IUBIRE ÎN INDIA. Titul sugerează pe drept ceea ce a urmat adoptării ideilor iubirii eterne de semantică indiană: cititorii încearcă să aplice dimensiunea sacrului iubirii la viaţa de zi cu zi. Temele realităţii metafizice revin în năzuinţa perfecţiunii în iubire. Sufletele îngemănate sunt prinse în căutarea perpetuă a perechii ideale, încercând să sacralizeze mediul obişnuit prin conştientizarea treptelor eternităţii iubirii. Volumul va cuprinde o colecţie de scrisori ca ecouri la cartea Iubire în India, într-o gamă vastă, de la relatările condiţionărilor în viaţa de familie, până la transcenderea profanului cotidial şi ascenderea către dimensiunea cosmică a unei viziuni vivifiante a iubirii. >>>>

Iulie 11, 2008. santier literar. Lasă un comentariu.

LABORATOR – Anca Negru: Cărţi şi proiecte

Scrisul este, pentru mine, calea unică de autodepăşire, „nevoinţa spre desăvârşire”, iar cartea, prin excelenţă, trebuie să dovedească şi să împărtăşească înclinaţia spre perfectibil, ascensiunea anevoioasă spre înalt cu paşi înainte şi cu paşi înapoi, ambele stadii fiind esenţiale în drumul plin de străduinţă şi rigori al scrierilor. Din imposibilitatea de a face o ierarhie calitativă a cărţilor încheiate, dar nepublicate încă, sau în pregătire sau doar a proiectelor, le voi descrie cronologic.

Prima carte ca proiect, scrisă împreună cu sora mea, Ioana Negru, se numeşte Murray Rothbard şi Şcoala economică austriacă. Ea conţine traducerea din engleză de Ioana Negru şi Anca Negru a celor mai importante eseuri pe praxeologie aparţinând lui Murray Rothbard, eseuri şi note de Ioana Negru, Stephen Parsons şi Anca Negru, toate cu referire la praxeologie şi metodologia Şcolii Austriece şi un studiu introductiv al Ioanei Negru cu prezentarea contextului istoric, filozofic şi economic ce a dus la publicarea eseurilor economistului Murray Rothbard. >>>>

Iulie 11, 2008. santier literar. Lasă un comentariu.

Elena Armenescu scrie o carte nouă – „Gânduri de utrenie“

În urmă cu două decenii călătoream cu tramvaiul prin Bucuresti. Intrucât aveam de parcurs un traseu mai lung, m-am străduit să-mi obţin un loc. Aveam o stare de apăsare, de tristete sporită de tot ceea ce vedeam de-a lungul străzilor care erau străbătute de linia de tramvai: multe gunoaie ridicate uneori în aer de vântul care bătea în rafale din când în când, case în paragină cu pereţii coşcoviţi, brazdaţi de crăpături ori chiar erau formate adevarate „insule” din cauza tencuielii căzute, lăsând să se vadă cărămizile dezgolite, case vechi de peste o sută de ani, cu acoperişuri din tablă ruginită, alternând cu altele mai bine întreţinute, tot vechi, cu o arhitectură admirabilă aparţinând – dupa forma stâlpilor – fie stilului doric, fie celui ionic. Cu siguranţă, în urmă cu un secol, adică atunci când casele acestea erau noi-nouţe, ofereau privirii o imagine încântatoare ceea ce a atras dupa sine şi calificativul atribuit oraşului: Micul Paris. >>>>

Iulie 11, 2008. santier literar. Lasă un comentariu.

CE URMEAZA SA APARA – Marin Toma: Antologia „Dor de dor“

În curând va apare volumul doi al Antologiei „Dor de Dor” (lirică, epică)o lucrare ce cuprinde 39 de poeti şi prozatori din mai toate regiunile ţării, aprecieri din partea multor personalităti ale culturii românesti cu prilejul a doi ani de aparitie luna de lună a revistei „Dor de Dor” (revistă de literatură pentru toate genurile şi vârstele care acum, în luna iulie implineşte patru ani de apariţie fără nici o intrerupere ori întârziere) şi de asemeni, lucrarea aflată in curs de apariti (fiind la corectura a II-a, mai cuprinde un număr important de corespondente care au fost păstrate şi vor vedea lumina tiparului. >>>>

Iulie 11, 2008. santier literar. Lasă un comentariu.

Daniela Voiculescu: „Despre cărţile mele“

Prima mea carte de poezii, “Anahata”, a fost lansată pe 8 noiembrie 2004, în cadrul clubului “Societatea literară”, condus de poetul Virgil Diaconu. Editorul cărţii a fost “Vasicos Media”. Anahata este numele centrului energetic al omului, situat la nivelul inimii, care mediază iubirea… Prin această carte, am dorit să aduc aminte de miracolul iubirii, şi am dedicat-o fiului meu, Horia, miracolul meu!
A doua carte de poezii şi eseuri, “Nsoromma”, am scris-o în trei luni. Aceasta a apărut la editura Carminis şi am lansat-o pe 30 mai 2007, la Biblioteca Judeţeană “Dinicu Golescu”. Titlul cărţii este un simbol adinkras, “copilul cerurilor”, şi reprezintă protecţia supremă, unul dintre ochii lui Dumnezeu.
>>>>>>>

Iunie 24, 2008. santier literar. Lasă un comentariu.

Eugen Petrescu: „Bisericile de lemn din judeţul Vâlcea, valori ale patrimoniului spiritual românesc“

În Vâlcea, ori pe unde mergi, începând din nordul Loviştei străbune – din hotarul cu Ardealul, până-n hotarul Romanaţilor – la sud, din apa Topologului – la răsărit şi până în apa Olteţului – la apus, eşti înconjurat de istorie şi calci pe istorie. Nu există loc care să nu aibă o poveste a lui, o legendă, un trecut de care să nu te simţi mândru. Dacă la suprafaţă mărturiile sunt vizibile şi de o frumuseţe nemărginită, din când în când arhivele pământului se lasă deschise pentru a fi studiate şi a completa ceea ce nu se vede – istoria mult mai îndepărtată a acestor locuri. Periodic, suntem martorii descoperirii unor obiecte de mare valoare istorică: unelte şi arme confecţionate cu mii de ani în urmă din silex, piatră de râu, bronz, fier; vase din ceramică; obiecte de podoabă; urme de construcţii străvechi; tezaure monetare ş.a. Aceste valoroase descoperiri sunt urmele celei mai vechi civilizaţii din Europa din al cărei trunchi ne-am născut noi trăitorii de astăzi în hotarele româneşti actuale şi în împrejurimi – vechile teritorii strămoşeşti din vastul spaţiu tracic. >>>

Martie 13, 2008. santier literar. Lasă un comentariu.

Laurenţiu Dumitru în dilemă: „Alegerea unui titlu de carte (brainstorming)“

După „Hristos şi tinerii” şi „Tinerii pe calea întrebărilor” revin pe piaţa de carte ortodoxă cu un nou titlu, încheind astfel o nesperată trilogie publicistică adresată îndeosebi tinerilor. Ţin să precizez că maniera aceasta de a alcătui o carte, tip colaj, o socotesc una circumstanţială şi nu o doresc permanentizată. Lucrez deja la mai multe cărţi care „epuizează” o singură temă (iubirea, muzica rock, filmele etc.). Luna aceasta trimit la tipar materialul celei de-a treia cărţi. Ea cuprinde articole publicate în ultima vreme. Încă nu am hotărât un titlu pentru acestă carte, de aceea vă cer ajutorul, vă cer să facem un brainstorming. Ce titlu aţi pune unei asemenea cărţi?
Cuprisul cărţii
este următorul: >>>>

Martie 13, 2008. santier literar. Lasă un comentariu.

SANTIER LITERAR – Cristian Petru Balan scrie o carte-unicat

Cartea la care lucrez acum se numeste “ENCICLOPEDIA IMNURILOR DE STAT DIN TOATE TARILE LUMII” si cuprinde un numar de 197 de Imnuri nationale, toate deja traduse de mine in limba romana. Dupa reproducerea notelor muzicale din fiecare imn, sub care exista textul versurilor in limba respectiva, este prezentat istoricul fiecarui imn in parte, precum si drapelul impreuna cu stema statului al carui imn national a fost prezentat. Este pentru prima data cand va aparea o asemenea lucrare masiva in Romania.

Ianuarie 19, 2008. santier literar. Lasă un comentariu.

SUB TIPAR – Adrian Botez a scris o carte senzationala : ” RUGURI . Romania sub asediu ” ; ea va aparea in urmatoarele saptamani

Am intitulat, această carte, RUGURI – pentru că Rugul şi luminează, dar şi consumă pe luminător…În această lume şi-n această ţară – adică, în lumea de la cumpăna mileniilor 2 şi 3, în România de pe Planeta Terra – trebuie să fie cât mai multe Ruguri, aprinse unul de la altul, „lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat”… – doar aşa Neamurile Metafizice, în general, şi Neamul Metafizic Românesc, în special, nu vor fi private, respectiv, nu va fi privat de Misiunea Lor/Sa Sfântă, de către Dumnezeu! Puţin contează, în macroistorie, dacă cel care s-a făcut Rug s-a consumat ori ba – dacă el, Rugul, n-a şi luminat! Puţin contează, în macroistorie, cât de puternic ai fost 70 sau chiar 100 de ani – dacă n-ai lăsat, în urma ta, fie şi o cărămidă, folositoare pentru construcţia uneia dintre treptele evoluţiei spirituale a Neamului tău, în particular, şi a Planetei Spirituale Terra, în general!

Soarta individuală, dacă nu e pusă în Slujba Sfântă a Neamului Metafizic, cel trans-istoric, sau a Lumii Spirituale Terestre – riscă să se stingă inobservabilă, în neant… – dacă nu e conjugată, în mod desăvârşit corect, cu Soarta Colectivă, a Neamului Metafizic-Metaistoric, respectiv cu aceea a Lumii Transistorice – SOARTĂ care conţine, dimpreună, precum un singur mănunchi de energii şi „ipostazuri”, Trecutul, Prezentul şi Viitorul, cu oameni, soartă şi spaţiu – un spaţiu sacralizat nu doar prin locuire, ci prin jertfa de sine, îmbibată, de multe ori, cu sânge şi infinit zbucium spiritual, pentru a merita locul acela UNIC- numit PATRIE…Toate Patriile la un loc, în transistorie, vor re-forma/re-formula, cu divină formulă, PARADISUL!

Ianuarie 19, 2008. santier literar. Lasă un comentariu.

SANTIER LITERAR – Alexandru Stanciulescu-Bârda: „Martirul“

Cu ani în urmă, după ce realizasem cartea Nicolae Iorga. Concepţia istorică, carte prefaţată şi recomandată pentru tipar de academicianul Ştefan Pascu, am început să strâng amintiri despre Nicolae Iorga de la cei care îl cunoscuseră, dintre care cei mai mulţi sunt astăzi ei înşişi amintire. Am fost uimit când am început să primesc de la câteva rânduri până la zeci de pagini de la foşti studenţi şi prieteni ai savantului şi oameni de suflet din ţară şi din străinătate, care-l cunoscuseră, vorbiseră, îl auziseră, avuseseră privilegiul rar de a-l simţi aproape. Mărturiile lor au devenit documente de o inestimabilă valoare, care nu pot fi găsite în altă parte. Cum aş putea socoti altfel masivul vraf de file cu amintiri ale fostului său secretar particular, cărturarul Alexandru Ciorănescu, stabilit după război prin Santa Cruz de Teneriffe(Spania), ca să dau un singur exemplu. S-au adunat câteva sute de pagini, menite să constituie o carte de proporţii, pe care aş fi vrut s-o intitulez simplu, Martirul. N-am reuşit să realizez acest lucru, din motive adesea minore. Vom încerca, poate şi-n ,,scrisorile” ce vor urma, să strecurăm câte ceva din aceste amintiri şi astfel, poate, se va aduna şi materialul necesar cărţii proiectate. >>>>>>

Ianuarie 19, 2008. Etichete: . santier literar. Lasă un comentariu.

În China, Aurel Anghel scrie o altă carte despre China

O frumoasă experientă de credintă ,trăită ieri aici în Shanghaiul amestecat cu atâta lume: m-am trezit la ora 4 a.m., am scris aceste rânduri pe care vi Le trimit cu bucurie si ,poate, se vor aseza la rând cu altele în cartea mea despre China , fără un proiect limpede, fără un plan anume si chiar fără un titlu. Mai sunt încă cinci luni de stat aici, unde fiecare zi e o nouă experientă care mă tine in tensiunea scrisului, în bucuria de a comunica celor dragi impresiile mele.
AUREL ANGHEL

Ianuarie 19, 2008. santier literar. Lasă un comentariu.

CARTI DE ALTADATA, DE AZI SI DE MAINE – N. N. Negulescu: „Cărţi scrise şi pregătite“

Debutul editorial s-a produs cu volumul de elegii „Vesperale”, prefatat de distinsul meu „nas” literar, criticul Artur Silvestri, Editura Litera, Bucuresti, 1983.Au urmat: „Sfera rostirii” – poeme, prefatata de criticul Mircea Moisa, Editura „Spirit romanesc”, Craiova, 2002; „Prelat in regatul Cuvantului” – poeme, Editura „Spirit Romanesc”, Craiova, 2002; „Lacrimi de diamant” – poeme metafizice, cu o prefata semnata de Florea Miu, Editura MJM, Craiova, 2005.
Sant in curs de aparitie volumele de poeme metafizice: Oraniana si Ochiul de foc.

Dupa ce s-a rotit in jurul universului terestru prin Singapore, Filipine, Japonia, India, Tibet, Canada, USA, Mexic, Australia, Spania, Elvetia, Italia, Germania si Franta, volumul de poeme „Lacrimi de diamant” a ajuns la locuri de cinste in bibliotecile „Fundatiei Nobel”, cea a „Institutului Herder”, „Vatican” si chiar in „Academia Regala” din Marea Britanie.
>>>>>

Ianuarie 19, 2008. despre carti, santier literar. Lasă un comentariu.

INTEROGAŢII – Aurel Anghel: „Vom pieri oare, NE vom comprima într-un singur text?“

Scriu o carte despre text şi in mod concret despre Gheorghe Iova, un nume de renume al Textului,ca modalitate de i.e.ş.i.r.e din tradiţional şi convenţional, ca modalităţi de transfigurare a realităţii pentru că:
Trăim puţin, Dar gândim repede, NE doboară media informatică mai ales cu politica şi dezastrele de tot felul, romanul fluviu, dacă nu a secat din prea multa căldură solară va seca, iar noi vom înota în ape din ce in ce mai mici cum AR Fi: pârâiaşul, fântâniţa, văniţa, bălţiţa şi guriţa de APĂ. Ce v-am trimis este deja un Text,ca formă de aderare la exprimarea unor dureri mari în cuvinte puţine, puţintele şi ele ,pe măsura dilatării spaţiului dintre stele prin poluare, nepăsare, zadarnică şi inexpresivă ecologistă strigare. Vom pieri oare, NE vom comprima intr-un singur text,>>>>> Aurel Anghel

Decembrie 22, 2007. santier literar. Lasă un comentariu.

PREFATA CA UN CANTEC SOPTIT -Nicolae Nicoara- Horia : „Cantec la marginea lumii ”

Duminica, 21 oct. 2007 , Prefaţă la un viitor volum…

Mă întreb şi te întreb /Şi pe tine, /Precum /Întrebau pruncii mei- /Ce-i Lumea /Aceasta /Care /Ne ţine, /Ce-i dincolo /De marginea /Ei?! /Acum, /Când îţi scriu /Aceste cuvinte

Decembrie 22, 2007. santier literar. Lasă un comentariu.

SE ANUNŢĂ O NOUĂ CARTE – Ioan Miclău (Australia): „Arhiva anilor trecuţi“

11 IUNIE, 2004
O ZI LA BIBLIOTECA „MIHAI EMINESCU”- CRINGILA, N.S.W
Aceasta dimineata frumoasa de Ciresar, luna cireselor si bucuria copiilor, era pentru mine inceputul unei zile incarcate de evenimente. Ziua de 11 iunie, cadea tocmai de sarbatoarea Sfintilor Apostoli Vartolomeu si Varnava, era zi de Vineri, data anuntata de un grup de cititoare romance din Sydney, a vizita biblioteca „Mihai Eminescu”.
Era si este de fapt in obiceiul meu, a ma trezi devreme si a-mi pune in ordine treburile prin gospodarie, dar acum se anunta a fi o zi cu totul speciala. Cititoarele aveau sa soseasca cu masina, iar dupa cum era si de inteles, dadura dumnealor telefon cu o zi inainte, dar ora sosirii nu putea fi data cu precizie. Doamna Cornelia Toma, proprietara masinii, m-a asigurat ca intre orele 9 si 10 dimineata, cu siguranta vor ajunge. Oricum, un drum de 100km, ce era de parcurs, dovedea cu prisosinta dragostea romancelor noastre pentru o carte romaneasca !
Ma uit la ceas, ma uit in susul strazii ! Hmm. E ora zece trecut! Nimeni. Suna telefonul. Alerg, ridic receptorul , raspund: „Daa, eu sunt ! „Oo! Nici un necaz, se intampla, si eu mai gresesc >>>>>Ioan Miclău>>>>>

Octombrie 22, 2007. santier literar. Lasă un comentariu.

Se pregăteşte o nouă antologie de poezie românească: Dan Brudaşcu o va „înveştmânta“ în limba coreeană!

Este în curs de realizare o antologie a poeziei române în limba coreană. Iniţiativa aparţine scriitorului şi traducătorului Dan BRUDAŞCU. Acesta, în cursul anului 1999, a contribuit substanţial la încheierea acordului de înfrăţire şi parteneriat dintre municipiile Cluj-Napoca (România) şi Suwon (Coreea de Sud), iar în toamna aceluiaşi an a efectuat prima vizită oficială în Coreea de Sud, la invitaţia Primăriei şi consiliului local al municipiului partener.
Ulterior, Dan BRUDAŞCU a tradus şi publicat poezie, proză scurtă, roman, piese de teatru, fabule, mituri, legende etc. coreene în cele 7 cărţi apărute până în present, precum şi în diverse reviste literare româneşti.
În anul 2003, la invitaţia sa şi a conducerii Societăţii culturale “Lucian Blaga”, poetul sud coreean Ko Chang-soo a participat la lucrările Festivalului internaţional “Lucian Blaga” fiindu-I conferit Marele Premiu Internaţional de Poezie.

La începutul anului 2004, ca o recunoaştere a contribuţiei ce-şi adduce la dezvoltarea legăturilor cultural-literare dintre cele două ţări, Dan BRUDAŞCU a fost invitat de Korea Foundation într-o vizită de documentare în Coreea de Sud. Deoarece la acea dată era şi secretarul Comisiei de politică externă a Camerei Deputaţilor, Dan BRUDAŞCU, >>>>>

Octombrie 22, 2007. santier literar. Lasă un comentariu.

Loredana A. Ştirbu despre prima ei carte: “Călătorie în Regatul Cuvintelor Cameleon “

Aveam 8 ani când am făcut prima călătorie în Regatul Cuvintelor. Atunci am descoperit prima dată universul lor miraculos si rătăcind in lumea lor am scris prima mea poveste. Apoi in timp alte si alte plăsmuiri ale minţii mele s-au intrupat chiar dacă a fost vorba despre iubire, deznădejde, pasiune, tandreţe sau pur si simplu despre emoţiile pierdute ale copilăriei. Trebuie doar sa le-o cer, să le rog. Atingerea mea le dă puterea de a se transforma, adaptându-se la nevoile mele de a transmite altora patima aceasta a mea. Au darul acesta de a se transforma cameleonic, infâorindu-se odată cu mine, iubind si urând, au darul acesta de a transmite tot ceea ce simt. Frânturi din vieţile altora, din viaţa mea iau fiinţă şi se înşiruie pe colile albe.Arta se naşte din ele şi lumea mea este datorită lor altfel, diferită, plină de savoare..,, Cuvintele cresc, descresc şi mor. Locuiesc pe insule şi munţi, pe şesuri,călatoresc pe ape. Există o civilizaţie a cuvintelor, aşa cum există o civilizaţie a materiei organizate in cristale,, Nichita Stanescu. (Despre cuvinte si limbaj).
Şi în toată această dulce nebunie a scrisului îmi amintesc mereu de prima mea călătorie.

Sunt binecuvântată.
>>>>> Loredana A. Ştirbu

Octombrie 22, 2007. santier literar. Lasă un comentariu.

Dr. Dan Florian Sămărescu (Germania) – „Mai degrabă – un scriitor politic“

Eu am scris cateva carti…in domeniul tehnic.In timpul studentiei,cativa,cam 10-15 la numar ..am tinut in Politehnica bucuresteana..un cerc literar..care a avut istoria lui…Se intampla cam prin 1960…Tata,preotul Florian I.Samarescu,era in puscariile comuniste…Un cerc literar ,la Politehnica..nu este ceva obisnuit.Mai ales in acei ani de teroare.Am avut noroc…poate si fiindca printre noi se aflau si activisti sau fii de comunisti notorii…doi s-au trei…Au facut cariere in strainatate…In vest ..nu sunt la moda dosarele de cadre…ca in Romania comunista…
Au iesit scriitori dintre noi…Printre altii Marcel Mihalas,fost redactor la Romania literara-acum decedat.Printre colegii de liceu,s-a numarat Cezar Baltag…tot fiu de preot…si el decedat.
Acum…despre ce inseamna o carte ..si ce trebuie adus la cunostinta cititorilor,nu vreau sa insist.Schimbarea este uneori dureroasa si nu se realizeza fara efort.Fara SCHIMBAREA autentica..si profunda ..mai BINELE nu se realizeaza.
De mult timp am zis ca,noi romanii suntem intoleranti fata de intoleranta…dar,toleranti cu fatalitatea…Schimbarea trebuia sa se realizeze in ultimii 17 ani…Ma gandesc la SCHIMBAREA in BINE.Asistam insa,la o evolutie nesatisfacatoare…Chiar daca ROMANIA anilor 2000 este altfel decat cea de pana la 89…multe raman cele incurcate…Printre cei cativa romani pe care-i intalnesc n-am
>>> continuarea aici >>>

Octombrie 22, 2007. santier literar. Lasă un comentariu.

CARTEA LA CARE LUCREZ – Dan Brudaşcu: Două traduceri de literatură română

Care sunt acestea ?
Traducerea, in engleza, a piesei Zamolxes. A Pagan Mystery. de L. Blaga.

Traducerea a fost revizuita de prof. dr. James E. Augerot din SUA. Lucrarea nu se distribuie prin vanzare. Ea este in manuscris. Nu detinem copyright. In prezent lucrez la realizarea a doua antologii, in limba engleza. Prima, o selectie din versurile tinerei poete clujence Hanna Bota, este intitulata Hanna Bota – Selected Poems. Contine circa 70 de poeme din ultimele trei volume ale autoarei. Va fi, probabil. publicata in partea a doua a anului in curs.
De vreo 7-8 ani lucrez la realizarea unei antologii, in limba engleza, a poeziei romane a ultimilor 35-40 de ani. Pana in prezent, am tradus poezii din opera a circa 170 de poeti romani. Lucrarea poarta titlul, provizoriu, Voices of Contemporary Romanian Poets. Va aparea, probabil, in cursul acestui an. Cautam edituri interesate din SUA sau Marea Britanie. >>>>>Dan Brudaşcu

Septembrie 15, 2007. santier literar. Lasă un comentariu.

Dan Florian Sămărescu (Germania) şi dorinţa lui de a scrie o carte

Dorinta de a scrie o carte despre cele ce am trait din 45 pana in 89, are in vedere in special, informarea concetatenilor, despre cum se vedea din interior… lumea in care am trait.. Era o lume nedreapta, in care valoarea autentica devenea inperceptibila.. pusa in umbra de impostura si prostie.Cei care au condus Romania , erau nu doar limitati ci si de un egoism feroce, urmarind doar propriile interese, pe care le prezentau drept interes general…o lume mai buna…care numai buna nu era… plin ade minciuni si mincinosi.
Lipsa criteriului valorii in aprecierea pozitiei in societate, era tipica pentru comunisti..a caror existenta se disocia de real…subordonata unor dogme prostesti..care de fapt ascundeau egoismul si lipsa de principii si corectitudine….Poate..dar nu sunt sigur…unicul ramas fidel ideologiei „comuniste” ramasese Ceausescu..si poate a trebuit sa fie omorat pentru a lasa cale libera atator impostori marunti si corupti.
Condamnarea comunismului, comisa de dl.Tismaneanu, la comanda „de sus”, ofera o perspectica birocratica, bazata pe evenimente istorice..adica pe documentate in decizii, legi, ordine, plenare ale defunctului CC.Apar estompat problemele omului, ale cetateanului condamnat sa traiasca intr-un mediu viciat si vicios.Au existat si oameni cumsecade intre cei in 89 , 4 milioane de membri; toti insa >>>>Dan Florian Samarescu >>>>>

Septembrie 15, 2007. santier literar. Lasă un comentariu.

„Cartea la care lucrez“ – Antonia Iliescu, Belgia: „Ce este scrisul decât apa care dă peste maluri?“

Este salutara initiativa ARP de a crea rubrica „cartea în pregatire“. Ea ne ajuta sa ne adunam „apele“, fiindca ce este scrisul decât apa care da peste maluri? Raspund deci solicitarii dvs de a preciza seria de texte pe care le am actualmente în lucru. Iata o lista pe care am alcatuit-o, unde am tinut seama si de sugestiile Domnului Silvestri, asa cum apar ele pe coperta carii „Dora-Dor”: Un grupaj de 12 eseuri: “ Dragul meu Eminescu“ (în lb româna) „Dora-Dor. Drumul dintre doua porti “ (versiunea în lb româna a cartii „Dora-Dor. Le chemin entre deux portes“) „Gânduri de dupa-amiaza “ (un grupaj de gânduri; evntual în doua limbi: româna si fr; ele apar deja pe situl meu) „Nae pe coasta de Azur “ (o serie de povestiri legate de primul nostru concediu pe coasta Mediteranei; cuprinde impresii personale si impresiile catelului Nae; tenta „umoristica“) „Fragmente de jurnal “ (spicuiri din juralul ultimilor 15 ani, cei petrecuti în occident; tenta care se vrea „serioasa“) >>>>>Antonia Iliescu

Iunie 30, 2007. santier literar. Lasă un comentariu.

Gânduri în marginea cărţilor – Însemnări de Adrian Botez

Ceea ce pregatesc acum pentru publicare  eu socotesc a fi nu doar niste meditatii, ci chiar un studiu, cu tot cu solutii!!! – asupra a ceea ce s-a intamplat, in plan cultural-spiritual, in Europa, in mileniul al II-lea – si, mai cu seama, in ultimii 300 de ani (asa-zisa aparitie a “societatii moderne”…) – si cum, un om bine format cultural-spiritual (”cultura” INCA insemnand, pana in Evul Mediu, CULTUALITATE!!!) – sub influenta unor idei, aparent bine chibzuite-gandite – ma refer, in primul rand, la ” Contractul social” al lui Rousseau – s-a deformat cumplit.
Singura solutie, pentru salvarea sa (a omului contemporan) – si nu spun o noutate, CI O DEMONSTREZ!!! – este re-constientizarea sacralului(cf. N.Berdiaev, Noul Ev Mediu), in toate institutiile functionale ale societatii. Dar aceasta pretinde restaurarea sacralului, in primul rand, la nivelul individului social (pentru a putea spera la restaurarea societatii re-crestinate, trebuie re-format/re-formulat omul comunitar-cristic!). Si asta nu poate fi facuta altfel decat prin modificarea radicala a viziunii asupre fenomenului educational – re-facand legatura dintre Stat si Biserica – desfiintand, acum (cat mai curand!!!) ceea ce a infiintat Cuza, si anume statul laic-ateu… DREPTUL si PEDAGOGIA trebuie sa-si dea mana, sub buna priveghere a Bisericii/Religiei. Daca staruim a nu ne intoarce, de la statul laic, la statul religios(nu neaparat theocratie!) – n-avem nicio sansa de evolutie spirituala – ci doar sansa >>>>>Adrian Botez

Iunie 30, 2007. santier literar. Lasă un comentariu.

CĂRŢI NOI – Se anunţă o nouă carte de Aurel Anghel

 

Sunt bucuros să vă vestesc că am definitivat o nouă carte şi unde aş putea să transmit veste? La revistele de pe Internet, aici unde mă regăsesc alături de alţi confraţi care „pun umărul” la mişcarea din loc a Cuvântului în folosul celor care-l iubesc.

 

DIALOGURI DINCOLO DE CUVÂNT
CĂRŢI, CONFRAŢI PRIETENI AI CUVÂNTULUI ŞI AI MEI
Am venit să mă întemeiez
Sunt plecat în lume de la 13 ani,din Cocora, judeţul Ialomiţa. Am rătăcit prin multe locuri şi nu ştiu încă dacă m-am întemeiat.
Ca om şi profesor m-am întemeiat în Buzău ,cu o întrerupere de 5 ani ,spaţiul vieţii mele, dar şi timpul vieţii mele s-au consumat aici. Măsurat astfel:1951 /1955 ca elev la Şcoala Pedagogică din Buzau. Această perioadă m-a întemeiat în dragostea de copii şi in anul 2000 în prima mea carte Jucăriile vorbesc. Dar şi în alte încă două cărţi pentru copii.
Trei ani am fost al satului meu natal ca învăţător ,dar contrar indicaţiilor de a te întoarce acolo, unde te iubea partidul dacă erai ascultător, n-am rămas acolo, nu m-am întemeiat într-o meserie, de altfel cea mai onorabilă şi am plecat mai departe.
Am dorit să mă întemeiez în muzică, să studiez un instrument muzical, să învăţ să cânt şi să iubesc domeniul considerat de Cioran, ca cel mai apropiat de Dumnezeu. Încercările mele au eşuat, tata n-a vrut colectivizarea la timp >>>>>Aurel Anghel

 

Iunie 30, 2007. santier literar. Lasă un comentariu.

„Aflaţi despre cărţile mele…“ – Alexandru Oblu, filosof

Despre cartea „DEOUMANISMUL si partidul meritocratilor euromani“, aparuta in decembrie 2006 in municipiul Calarasi, si sponsorizata pentru a fi integral distribuita in mod gratuit pot spune, eventualilor interesati, ca, la aceasta ora, numai dispun decat de cateva exemplare de portofoliu personal.
Acest fapt m-a incurajat in gasirea si folosirea a noi modalitati de publicitate a volumului, inclusiv prin cumpararea domeniului propriu, www.deoumanism.ro. Totodata, imi face mare placere sa informez ca lucrez la o noua editie, a doua, in format electronic, tradusa in engleza, revazuta si imbunatatita, pe care sper sa o pot oferi pana la sfarsitul anului curent.
Pentru ca deoumanistii propun lumii „VIATA CUM II PLACE, CU DUMNEZEU IN FRUNTE!“ ei au motive sa creada cu fermitate ca propria lor ideologie va avea in constiinte un impact macar la fel de zguduitor cat a avut, la aparitia sa, doctrina ateista a lui Marx si Engels, numita „Manifestul PC“. In ceea ce priveste proiectele in lucru, de perspectiva, ale semnatarului, va pot comunica urmatoarele:
– anul acesta imi va apare (probabil in vara) o carte de publicistica numita „APRILIE AL PORUMBITEI DUPA FE-MARTIE CU CORBI“
– lucrez deja, in paralel, la mai demult anuntatul si partial publicatul volum cu „pastile de neadormit romani” intitulat >>>>>Alexandru Oblu

Iunie 30, 2007. santier literar. Lasă un comentariu.

Cartea la care lucrez – Prof. dr. Virgiliu Radulian

In continuarea lucrarilor literare realizate pana in prezent (* “Crampeie de lumini si umbre”, 400 pag., aparut in ianuarie 2000, la Editura Fundatiei Culturale “Libra”; contributii proprii la volumele “Cuvinte pentru urmasi”/2005 si “Marturisire de credinta literara”/2006, aparute sub egida Asociatiei Romane pentru Patrimoniu, la Editura “Carpathia Press”.) si in interpatrundere cu acestea, voi consacra eforturile creatoare ale anului 2006 pentru redactarea, in principal, a doua volume: “Zbor cu aripi frante” si “Ierarhi si duhovnici ocrotitori si calauzitori”.
Prima isi propune evocarea patimilor mele si ale generatiei de oameni de stiinta si carturari ai anilor ‘80 (1981-1989), corespunzand ultimei perioade a dictaturii totalitare din Romania, respectiv a intelectualilor deveniti victime ale diversiunii sociale si ideologice cunoscuta sub denumirea de “Afacera MT” (Meditatia Transcendentala), pusa la cale din dispozitia si sub nemijlocita implicare a cuplului dictatorial ceausist. Al doilea volum isi propune sa infatiseze fapte si marturii din intalniri, convorbiri si corespondenta autorului cu Inalti Ierarhi, precum Fericitul Teoctist, Patriarhul Ortodox Pavle al Serbiei, IPS dr. Bartolomeu Anania, Mitropolit al Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului, IPS dr. Nicolae Corneanu, Mitropolit al Banatului, IPS dr. Teofan Savu, Mitropolit al Olteniei, IPS dr. Daniel Ciobotea, Mitropolit al Moldovei si Bucovinei, regretatul “Pastor Magnus” Antonie Plamadeala, fost Mitropolit al Ardealului, IPS Pimen, Arhiepiscop al Sucevei si Radautilor, IPS dr. Andrei Andreicut al Alba Iuliei, IPS Nifon, Arhiepiscop al Targovistei,
arhimandritul Teofil Paraian din mamastirea Sambata de Sus, cu ieromonahul Rafail Noica, cu inca numerosi preoti, monahi, stareti, pe care am avut bucuria a-i cunoaste si de a impartasi cu ei clipe si ganduri, de a conlucra in chip binecuvantat, cu deosebire in educarea tineretului. Acest al doilea volum va fi dedicat si >>>>>Virgiliu Radulian

Iunie 30, 2007. santier literar. Lasă un comentariu.

Lucia Olaru Nenati: „Cartea la care lucrez“

Un scriitor, mai ales un poet, nu poate da un raspuns foarte ferm la o asemenea intrebare, din simplul motiv ca acuitatea lui e mereu treaza la impresiile din real care l-ar putea solicita si ar putea declansa acea stare ca de transa in care sa aiba acces la Comunicarea speciala cu acea zona, oarecum misterioasa, de unde “vin” poemele. Ele se aduna in timp, uneori mai repede, mai legat, conex unei anumite idei sau stari, alteori mai lent si disparat, iar eu, fiinta scriitoare, am a le primi cu atentie si constienta, a le perfecta, a le corecta, a le potenta, daca simt ca mai este ceva de facut la ele si in final, a da nume cartii care se naste cind e coapta, ca un mar sau ca un copil. Asa s-au « nascut » toate cartile mele de poeme de pina acum si desi am scris sute de poeme, (nu le-am numarat niciodata!), eu nu stiu cine le scrie, de unde vin ele, stiu doar cind trebuie sa fiu pregatita sa le primesc, si sa le implinesc. Asadar, poeta care locuieste in fiinta mea are mereu in lucru o noua carte, chiar si acum, si cind se vor aduna destule poeme si voi simti ca organismul noii carti e autonom si poate primi noul sau nume – nu usor de atribuit, caci trebuie sa simt ca ii este organic! – atunci o voi anunta si voi cauta sa o public. Asta e alta aventura, dar nu aceasta e tema acetui text.>>>>>Lucia Olaru Nenati

Mai 27, 2007. santier literar. Lasă un comentariu.

SE ANUNŢĂ O NOUĂ CARTE – Dimitrie Grama: „Biblioteca cerului“

METEORUL

Ciudat cum, citeodata, memorii demult ingropate in cufarul tacerii, sunt trezite de banalitatea cotidiana si cu o intensitate de necrezut sunt reanimate si astfel te pot “intoarce” in timp, creindu-ti senzatia ca pur si simplu esti dublat fizic si spiritual. O jumatate din tine exista in acest prezent si in acelasi moment, cealalta jumatate retraieste acut niste intimplari demult considerate uitate, considerate moarte.
Fiind intr-o vizita de lucru la Kirkenes, in Norvegia de Nord, unde noaptea polara pare eterna, am avut timp destul sa admir Intunericul, care aici este “alb si rece”, galben-violet si rosu si citeodata, rareori, verde. In una din plimbarile mele de dupa-amiaza, cind cerul tocmai se “descarca” in Marea Nordului sub forma de perdele si evantaie imense verzi-aurii si cind umbra corpului meu era cind inexistenta, cind vie si multipla, o amintire din trecut, m-a fortat, fara mila inapoi in acel spatiu jumatate realitate, jumatate basm, pe care il numim copilarie.>>>>>Dimitrie Grama

Mai 27, 2007. santier literar. Lasă un comentariu.

Nicolae Rotaru: „Cartea la care lucrez“

După ce mi-am văzut împlinit (chiar de ziua mea, din mărţişorul acestui an) visul de a ajunge cu numărul cărţilor, numărul anilor de viaţă, prin apariţia volumului de rondeluri „Rău de înălţime”, prefaţat de Radu Cârneci, am trecut pe şantierul altor zămisliri editoriale: una de imediateţe şi care se constituie în cercetare ştiinţifică pentru uzul celor ce studiază ştiinţa managementului, intitulată „Lider şi actant”, iar alta vizând aceeaşi Editură RAO şi finele lui 2006, care este, de fapt, a treia înfăptuire din cele patru trilogii dedicate, prima, lutului (trei romane care au apărut în 2004), a doua, focului (trei volume de poeme, prefaţate de I. Rotaru, G. Stanca şi, respectiv, N.D. Fruntelată, care s-au publicat anul trecut), următoarea, cea la care lucrez, dedicată apei şi, cu vrerea Celui de Sus, ultima, la orizontul europenităţii noastre de fapt şi de drept, dedicată duh-văzduhului, aer-eterului. Trilogia de apă, la ale cărei cuvinte cioplesc în clipele de îmbucurare sufletească, va fi tot o unitate de trinităţi lirice, subordonate celor trei valori creştine sacre şi mereu dezirabile: nădejdea, iubirea şi credinţa. Ca odihnă de muncă prin muncă, mă-nvrednicesc, în continuare, de asumările publicistice, de obligaţiile didactice şi de solicitările sociale.>>>>>Nicolae Rotaru

Mai 27, 2007. santier literar. Lasă un comentariu.

CARNET DE SCRIITOR – Rodica Elena Lupu: „Orice pagină este o seducţie la distanţă, o erotică a depărtării“

Pentru mine, cartile nu sunt altceva decat scrisori mai groase, scrise pentru prieteni necunoscuti. Din cele mai vechi timpuri cei care au scris nu au stiut ca aceste scrisori mai groase ar putea ajunge la un om din alta epoca si în diferite puncte ale pamantului. Orice pagina de acest fel este o seductie la distanta, o erotica a departarii. Experienta, gandurile unui om s-au depozitat aici si apoi s-au preluat de alte generatii. Am scris si voi scrie despre tara mea, pentru ca, oriunde m-ar duce valul, ma cheama la el Ardealul si iarba verde de acasa, sa ma ratacesc prin lume nu ma lasa. Sunt doar cateva cuvinte scrise pe coperta cartii mele “Vacante, vacante… Romanie plai de dor”, publicata de Editura Anamarol in anul 2003. Voi fi alaturi de toti cei care isi iubesc cu adevarat tara in care s-au nascut.>>>>>Rodica Elena Lupu

Mai 27, 2007. santier literar. Lasă un comentariu.

CARTEA LA CARE LUCREZ – Nicolae Georgescu: „Nu e vina mea că am acumulat atâtea informaţii despre Eminescu“

Şantierele mele se distribuie în zone oarecum opuse. Una dintre ele priveşte cercetarea, alta are ca orizont literatura propriuzisă iar o a treia stă sub semnul traducerii din elină. Mă opresc asupra acestor trei ipostaze pentru că sunt aproape configurate, adică stau gata să intre în coperte. Nu ştiu, însă, ce soartă vor avea cărţile respective – nu în sensul că nu ar avea condiţii materiale de salt în realitate, ci mai degrabă în sensul căutării mele interioare. De mult timp a crea în zona istoriei literare înseamnă, pentru mine, a te adapta la creaţiile anterioare, adică a nu te rupe, a nu jigni înaintaşii , etc. Nu e vina mea că am acumulat atâtea informaţii despre Eminescu – şi nu e vina lui G. Călinescu, de pildă, că i-au scăpat foarte multe dintre ele. Am da tun exemplu. De obicei – exemple sunt cu zecile aici –cine află ceva nou îi înjură pe toţi înaintaşii care nu ştiau acel lucru. Pe mine mă interesează unghiul de atac a subiectului, ca să zic aşa, adică acel tip de abordare care să aducă şi noutate dar, în acelaşi timp, să respecte şi înaintaşii. În acest sens, cred că anul acesta voi definitiva cartea „Un an din viaţa lui Eminescu”, ce se referă la perioada martie 1881- aprilie 1882 , carte torenţială în privinţa informaţiei>>>>>Nicolae Georgescu

Mai 27, 2007. santier literar. Lasă un comentariu.

CARTEA LA CARE LUCREZ – Loredana A. Ştirbu: „Spirala“

 

Cartea pe care o scriu de câţiva ani buni este de fapt povestea unui medic din Roma antică. Lucius provine dintr-o familie bogată dar alege să ducă o altfel de viaţă. Călătoria lui este lungă şi îl aduce până aici, pe meleagurile noastre. Intenţia mea este să prezint lumii o altfel de istorie a dacilor şi a lumii de atunci. Simt că tot ceea ce ţine de istoria strămoşilor noştri poartă încă un stigmat pe care îl vom îndepărta cu greu, o percepţie eronată care nu s-a schimbat foarte mult. „Spirala” sper ca va fi un succes.
________________________________________________________________________________

Mergeau încet discutând despre lucrurile şi evenimentele care i-au impresionat în zilele care trecuseră de când se aflau la Roma. Libellus era foarte încântat de viaţa din frumoasa citadelă, de prieteni şi cunoscuţi nu duceau lipsă, iar invitaţiile la mese şi petreceri curgeau gârlă, asta deoarece era de familie bună, cu stare şi pe deasupra tânăr şi cu judecata sănătoasă.
Toţi cei cu fete de măritat se înghesuiau să-l curteze, însă Lucius era deja plictisit peste măsură de toate astea, el venise pentru altceva şi era destul de dezamăgit că nu reuşise încă să-l găsească pe cel care să îi fie mentor.
Astăzi de exemplu erau invitaţi la Fabius Tiro, era printre puţinele locuri unde îi făcea plăcere să meargă fără să se simtă ameninţat deoarece cel care era în centrul atenţiei era Libellus.
Fabius îi întâmpină călduros poftindu-şi oaspeţii în interiorul casei sale.
– Având în vedere că este o după amiază atât de frumoasă m-am gândit că de data asta să ne bucurăm de deliciile gastronomice în grădină,>>>>>Loredana Ştirbu

Mai 27, 2007. santier literar. Lasă un comentariu.