~Victoria Milescu a publicat recent o carte bilingvă de poezie; iată opinia ei despre această opţiune

Cum aş putea să ajung la cât mai mulţi cititori, căci pentru ei scriu? Care autor nu şi-a pus măcar o dată această întrebare. Un răspuns ar fi – prin traduceri. Nicio limbă străină nu este de neluat în seamă, dacă un autor vrea să ajungă la cât mai multă lume. Greu de crezut că străinii vor fi cei care vor veni să ne traducă. Nu ne rămâne decât să ne ducem noi prin traducerile noastre către lumea largă. Deci, în spinarea bietului autor mai cade o sarcină – aceea de a se zbate pentru traducerea operei sale, folosindu-şi uneori propriile-i resurse, căci o traducere organizată şi sistematică a literaturii române este încă în stadiul de vis care abia se trezeşte şi înaintează cu paşi mici. Aşadar, să scriem dar să ne şi traducem. Doar astfel putem ieşi din anonimat, din ceea ce unii au numit ,,provincializare”. Intrând într-un circuit mai larg, prin traducere, vom constata că nu suntem cu nimic mai prejos decât alţii care circulă nestingheriţi, popularizaţi zgomotos în întreaga lume. Eu am poeme traduse în limbile engleză, franceză, albaneză şi, recent, în maghiară. Flacăra nevăzută/ Láthatatlan Láng este o antologie lirică bilingvă română-maghiară, tălmăcirea în limba lui Petofi, a lui Ady Endre fiind semnată de Horváth Dezideriu, un nativ, binecunoscut pentru îndelungata sa activitate ca poet, jurnalist şi traducător al unui număr mare de poeţi români. S-a întâmplat ca o carte de-a mea să ajungă în mâna acestui om harnic şi cultivat, şi care arătându-se încântat, mi-a mai cerut şi alte cărţi din care a făcut o selecţie pe care a tradus-o. Tot dânsul a asigurat şi culegerea textului, căci scrierea în aceasta limbă, după cum se cunoaşte, nu este chiar simplă, spunându-mi că în pofida dificultăţii limbii receptarea poate fi deosebită având în vedere că în România există un solid public cititor de limba maghiară, şcoli, instituţii culturale etc. Poemele sunt precedate de un Cuvânt înainte semnat de Ioan Dumitraş care apreciază că în această antologie, traducătorul a încercat ,,să ofere cititorilor, printr-o echivalare cât mai apropiată de original, profilul liric al unei poete cu o creaţie deopotrivă simplă şi complexă, în care sensibilitatea se îmbină cu forţa expresiei poetice într-un mod autentic, original”. Cartea a apărut la Casa Editorială Odeon, Bucureşti, 2007, 108 p., şi se doreşte a fi o modestă contribuţie la cunoaştere prin poezie în spiritul multiculturalităţii ce va reprezenta marca acestui secol.

VICTORIA MILESCU