Mihai Andrei Aldea isi prezinta „Drumul spre Vozia” , un roman fantastic
E greu să vorbeşti în câteva de cuvinte despre cartea ce îţi însemnează debutul beletristic. Încerc…
Orice întâmplare se desfăşoară într-un plan sau domeniu al existenţei, mai mult sau mai puţin fantastic. „Drumul spre Vozia” are propriul său plan al existenţei, unul ce ţine de vechea cultură românească, cea pe care Ernest Bernea o vedea încă în anii 50 ca dispărută. Şi totuşi, în sufletele noastre, un fir de aur mai tare ca oţelul ne leagă de această veche cultură, într-un chip ce este de neînţeles pentru străini. Pe acest fir pornind, am găsit lumea în care se întâmplă „Drumul spre Vozia”. Este o lume în duh – nu pot spune fantastică, deşi fantasticul nu lipseşte – ca o proiecţie duhovnicească şi totodată concretă a sufletului românesc.
„Drumul spre Vozia” poate fi sintetizat şi altfel:
„Ce poate ieşi, de sub pana unui scriitor-teolog, atunci când se întâlnesc, la agapa rostirii româneşti, >>>>
Ioan Miclău: „Restituiri şi aduceri aminte“
„Cu multi ani inainte, poate vreo cincisprezece-optsprezece, scrisesem un fel de nuvela intitulata „Fiica 
lui Faraon”. Stiu ca aproape am terminat-o dar nu sunt sigur totusi daca voi reusi sa o recuperez in intregime!” Nu am inteles niciodata, si nu inteleg nici azi, ce legaturi adanci fac istoriile stravechi sa revina in imaginatia oamenilor peste mii de ani. Vorbesc despre imaginatiile intuitive ale poetilor si scriitorilor despre care se zice chiar si in gluma, ca sunt umblatori cu capetele prin nori. Pe aceste, si multe alte considerente am lasat si eu deoparte aceasta nuvela, mai ales ca nu vin din acele pamanturi ale piramidelor egiptene si ale baltilor Nilului. Totusi ce frumoase versuri a inchinat si Eminescu al nostru acelor pamanturi. Iata ca azi, auzim cum de fapt civilizatia carpato-dunareana-pontica rasarea cu mii de ani inaintea celei sumeriene. >>>>
Daniela Voiculescu: „Despre cărţile mele“
Prima mea carte de poezii, “Anahata”, a fost lansată pe 8 noiembrie 2004, în cadrul clubului “Societatea literară”, condus de poetul Virgil Diaconu. Editorul cărţii a fost “Vasicos Media”. Anahata este numele centrului energetic al omului, situat la nivelul inimii, care mediază iubirea… Prin această carte, am dorit să aduc aminte de miracolul iubirii, şi am dedicat-o fiului meu, Horia, miracolul meu!
A doua carte de poezii şi eseuri, “Nsoromma”, am scris-o în trei luni. Aceasta a apărut la editura Carminis şi am lansat-o pe 30 mai 2007, la Biblioteca Judeţeană “Dinicu Golescu”. Titlul cărţii este un simbol adinkras, “copilul cerurilor”, şi reprezintă protecţia supremă, unul dintre ochii lui Dumnezeu.>>>>>>>
Victor Martin: „Partidul de export“, un nou roman science-fiction
Cel mai recent roman science fiction al scriitorului Victor MARTIN, numit « Partidul de export », este o epopee politic-science fiction. Prima parte a acesteia a apărut în anul 2004 sub numele « Elogiul muncii de partid », iar partea a doua în 2007 sub numele de « Noaptea oraşului ilustrat ». Din cauza asta, faptul că poate fi considerat o reeditare e numai o părere.
Multe fragmente, luate separat, au note orwelliene, iar, în ansamblu, scrierea e o epopee de natură tolkieniană. O epopee politic-science fiction. Originalitatea constă în tratarea diferită a politicului şi în crearea unei mitologii fără precedent, totul tratat cu mijloacele science fiction-ului. Trece, firesc, de la „cea mai anormală lume posibilă” orwell-huxley-ană, la cea mai normală lume imposibilă, caracteristică SF-ului.
„Partidul de export” nu este nici un roman greoi, nici uşurel. Este un roman greu, care se citeşte uşor, autorul reuşind să te ţină în priză pe sute de pagini. Este o „construcţie romanescă multidimensională, dinamică”. >>>>
SANTIER – Cezarina Adamescu: „Alena, prinţesa tristeţilor albe“
CUVÂNT DE-NCEPUT SPUS ÎNTR-UN MINUT
Povestea pe care vreau să ţi-o spun, copile, nu se află-n cartea de citire. Nu se află nicăieri pe pământ, decât la mine-n cuvânt.Şi-o să rog vântul să nu mi-o zboare, fiindcă am cules-o din Soare. Povestea mea e ca o jucărie, pe care-o găseşti într-o casă de hârtie. E o poveste plină de lumină, ca dimineaţa aceasta senină. Şi are o mulţime de eroi, ca mine, ca tine, ca voi.O poveste încărcată de mistere pe la colţuri şi prin unghere. În care, pentru dezlegarea şaradei nu ţi-ar ajunge nici cele o mie şi una de nopţi ale Sheherazadei.O poveste pe care s-o scrii cu rouă, pe lună nouă. O asemenea poveste, cum v-am mai zis, se găseşte numai în Paradis. De îngeri plină, ca un crâmpei de lumină. O imagine diafană. O icoană. >>>>
O CARTE NOUA DESPRE LUCIAN BLAGA – Adrian Boeru: „Sinteza Creatoare“
Încercarea de merge pe urmele filosofiei lui Blaga, ne-a pus în situaţia de a parcurge aproape întreaga 
istorie a filosofiei, pentru a reconstitui sinteza creatoare, cum îşi caracterizează filosoful opera teoretică. Din acest motiv, am riscat un mod de expunere care să facă faţă atât complexităţii temei abordate, cât şi necesităţii de a prezenta un text rezonabil ca dimensiuni. Am ales atunci să discut câteva teme care, la momentul redactării, mi s-au părut necesare pentru clarificarea celor urmărite şi care nu au mai fost discutate, cel puţin în forma aceasta, în bibliografia des- pre Blaga, pe care o cunosc. Apoi am pus, cumva urmându-l pe Benedetto Croce, care procedează la fel în Poezia, în partea finală a lucrării, postilele, care se opresc asupra unor teme, din filosofia blagiană sau a celor în legătură cu ea, tocmai pentru a adânci cele susţinute în prima parte şi pentru a le ilustra. Dar acest procedeu mai are o intenţie, anume aceea de a readuce în prim plan tehnica de expunere folosită de Părinţii Bisericii, anume cea fragmentară, în Capete(Chephalaia), care vrea să concentreze, în jurul unei teme majore, toată informaţia cu privire la ea, în acelaşi timp cu expunerea logică a acesteia. >>>>
UNIVERSUL CĂRŢILOR * scriitorii despre cărţile lor 